Lumea

"Lumea nu este adevarata, dar e reala."

 Şi mă uit dintr-o parte la voi, la noi,  şi parcă părem a fi perfecţi, şi parcă avem tot ce vrem, şi parcă e totul aşa cum trebuie, însă privesc din cealaltă parte şi totuşi avem neajunsuri, şi nu mai avem nimic, şi nimic nu e cum vrem noi.
Lumea e o comedie pentru cei ce gîndesc, şi o tragedie pentru cei ce simt. Şi e o prostie să stau cu mîinele-n sîn şi să vă privesc pe voi cum sînteţi fericiţi, şi să mă uit la ei cum se bucură de viaţa, şi să mă uit ele cum viseaza, şi să mă uit la tine cum te distrezi, şi mai ales el şi ea cum se iubesc. Pare că totul e intr-adevar perfect, însă cineva, ar dori măcar să simtă un procent din asta, eu-l ăla din fiecare, ăla care strigă dar nu îl aude nimeni, e un strigăt  ce mă asurzeşte pe mine, şi pe tine, şi pe noi toţi, care îl auzim in urechile noastre. Acel strigăt puternic e acea linişte care te omoară atunci cînd o auzi, cînd vezi că toată lumea e plina de zîmbet şi plina de voci, şi plina de tot, şi cînd îl vezi pe "eu" că stă acolo şi-i priveşte pe celalţi şi se bucură de bucuria lor. Lumea crede, dar nu vede. Lumea crede, dar nu aude. Lumea crede, dar nu ştie. Şi aşa e lumea, şi aşa suntem noi defapt,  vrem sa trăim într-o lume mai bună, dar ar trebui să contribuim la crearea ei, dar pentru unii e prea perfecta şi nu vor s-o schimbe, însă pentru alţii e un dezastru, la care ei pleacă capul jos, şi îl lasă acolo. Şi poate că lumea lor e iadul vostru, şi poate ca lumea mea e doar amea. Şi lumea asta e plină de nefericţi ce vorbesc despre fericire. Şi aşa e lumea, cum o tratezi, aşa te trateaza, cum o priveşti, aşa te priveşte, nici nu te priveşte. Şi e aşa de interesanta aceasta lume, cînd îţi doreşti ceva, şi ea nici măcar nu-ţi da speranţe. Şi toate merg pedos, şi toate nu au sens, şi toate se intimpla, şi toate sunt ca'lumea', şi asta doar se pare. Şi te aştepţi la ceva schimbări, şi te aştepţi ca totul să ia o întorsătura, şi aştepti ca într-un final să nu privească "eu" la "ei", şi aştepţi să vină momentul cind toţi acei "voi, ei, ele, tu şi  ea" să-l vede-ţi pe "eu", care strigă după ajutor, şi care vrea şi el să aiba parte de acele sunete si de toţi voi la un loc, de toţi  să-i reamintiţi ca de acum înainte nu e "eu" dar e "noi", şi asta tot e un vis frumos, şi tot e ceva imposibil, şi tot pare frumos, să crezi măcar, şi să fii unul singur, dar să ai vise, la care lumea le crede fără folos, însă lumea nici nu le vede, pentru că e prea ocupată, e prea cu gindul la ea, şi deloc cu gîndul la eu.
Şi pare a fi reală, şi pare a fi adevărată, şi  pare ca totul pare. Şi e lumea, şi e fără interes, şi e fără pic de milă şi cu gînduri pline de egoism şi indiferenţă. Şi e doar lumea, şi sînteţi voi, şi este şi eu, şi doar este, si pentru voi nu contează, şi doar egoul vostru e important.
Şi aşa e lumea, şi aşa va fi, şi aşa vor sta lucrurile, şi aşa pină cînd "eu" v-a ajnge la scopul principal : voi să priviţi iar eu să strălucească.
.