Pare greu, devine si mia complicat, devine din ce in ce mai greu, cedezi presiunii, incetezi sa crezi, lasi capul in jos, pleci ochii, nu mia vezi lumina, nu mai vezi pe nimeni in jur, vezi doar pamintul gol, vezi nimicul in fata, ajungi la starea cind crezi ca e imposibil de schimbat ceva. Te certi cu cei din jur, te gindesti doar la tine, te vreai in prim-plan, traiesti cu ziua de azi, nu mai gindesti la viitor, devii obsedat de acest "imposibil"..devii un om cu trup viu, si suflet mort. Acest imposibil, te afecteaza atit fizic, moral cit si psihic, devii un om, cu totul diferit de cei din jur, si nu prin faptul ca toti suntem diferiti, ce prin faptu ca tu nu mai semeni a "om"...(vrg in comentarii sa nu scriti "nu semeni a om, inseamna ca animal...cine are de inteles va intelege...;;)...Deci, m-am abatut de la tema, gresind ceva, pare imposibil de reallizat in continuare, sau pare imposibil faptu sa mai incerci ceva diferit.
Cazind pare imposibil sa te ridici.
Esuind, pare imposibil sa reusesti.
Uitind, pare imposibil sa-ti amintesti.
Urind, pare imposibil sa iubesti.
De ce sa nu privim dicolo de "im"..sa privim dincolo de acele litere, adica sa vedem posibilul din imposibil. Totul pare posibil, totul e defapt posibil, de la tine se cere doar sa crezi, sa speri si sa ai incredere.
ca cu Dumnezeu e posibil orice)
RăspundețiȘtergereDesigur)
RăspundețiȘtergereInsa daca mai ai acea incredere in tine, totul e posibil atita timp cit esti tu insati)