Deci da, sunt scuzele, am o mare probema la capitotlul "a-mi cere scuze", da - sunt mindra, da - nu cedez. Desigur ca pare un simplu cuvint, si va ginditi probabil pentru ce spun atita de parca are acest cuvint vrio vina in fata noastra. Sa fiti sinceri, cind ultima data ati spus "imi pare rau, imi cer scuze", asa pur si simplu...Paote voua va e mai usor, insa eu am o mare problema. Eu simt cum deja acest cuvint imi iese pe gura, simt cum il spuun deja, insa nu pot, cedez presiunii, si nu pot scoate nici macar un sunet, ne mai vorbind de cuvinte.
A-mi cere scuze a fost mereu un lucru greu, ridicol, penibil, dar intr-adevar mia fost si imi este extrem de greu. Ce vad eu prin "a-mi cere scuze?"...Hmm, buna intrebare.
Pentru mine a-mi cere scuze e foarte important, insa e extrem de greu, nu pot lasa mindria de-o parte, si sa fiu exact ca voi, pur si simlpu nu pot, si chiar daca mereu m-am evedentiat prin lucruri "crazyy"...acum e momentul sa vedeti ca am si partile mele la care nici eu nustie exact ce sa spun, sa spun nu estiu exact, nici chiar sa scriu, insa in gind, e inversul.
A-mi cere scuze e tot odata floare la ureche in monologul meu interior, dar in viata reala, unde toti sunt cu urechile cit 7 pentru a ma asculta, poate e mai greu decit sa tragi cu o arma.
Nu pot spune multe aici, pentru ca nici nu stiu ce sa spun exact, pentru cineva e foarte simplu si usor, iar pentru mine, e altceva.
Cind imi cer scuze, imi tin respiratia pentru un momet, dar o fac foartee, foarteee rar, o fac cind stiu ca am gresit, si cind stiu ca am toate sansele sa pierd pe cineva, daca voi decide sa fiu mindra incontinuare.
Bine
RăspundețiȘtergere