Autocaracterizare

Sunt genul de persoana care incearca mereu sa-i faca pe cei din jur sa zimbeasca, dar cind am nevoie eu de un zimbet, nimeni nu-i acolo pentru mine.
Am un zimbet mic, infofensiv, copilaros. Nu folosesc machiaj, sint simpla, pentru mine zimbetul e cel mai bun si machiaj si accesoriu.
Ochii sint plini de viata, ingeniosi, fericiti, tristi. La orice ora a zile in ei poti vede diferite stari, diferite emotii, nu au o stare anume, pentru ca au viata.
Corpul, nu e perfect, nu a fost, si nici nu va fi, la drept vorbind urasc perfectiunea, urasc orice e legat de acest cuvint. E un simplu corp, insa nu cred ca conteaza, pentru ca uneori ma gindesc ca ar trebui sa fac ceva in privinta lui, sa-l mai modelez, sa fie mai "perfect", insa apoi ma gindesc ca se vor gasi persoane sa nu-mi aprecieze corpul dar sufletul.
Sufletul meu, uneori e prea generos si bun, alte ori (ceea ce e destul rar) e insuportabil, in fine depinde de persona. In ultimul timp am invatat sa ma comport alfel cu oamnii, cum? la fel ca ei.
De statura pentru unii sunt inalta, pentru unii scunda, pentru mine sunt nici pre inalta, nici prea josuta, sint exact cum imi place mie.
Pe toate parca le am aranjate binisor, parca nu am probleme, nu simt nevoie ca-mi lipseste ceva, sau altceva.
Sentimentele si emotiile ma cam dau de gol. Sentimente am, ca orice om, emotii inca mai multe, insa de cele mei multe ori, ascund acele sentimente sau trairi ale mele, le ascund pentru ca nu vad motivul sa le dau friu liber. "Da friu liber emotiilor" - mereu spun asta tuturor ce au nevoie de ajutor, insa eu niciodata nu am facut-o, Pun prea mult suflet acolo nici nu trebuie sa atrag atentia, si invers. Emotiile, e ceva mai greu, le stapinesc pentru ca daca ar scapa de sub control, nu as mai fi acea care-o stiti voi.
Visele mele nu au limite, gindul meu e asemenea universului, insa actiunile mele pot spune mai putin depsre ele.
Iubesc, urasc pe cei ce merita,  pe cei ce nu merita, nu aleg cu capul, aleg cu inima, fac ceea ce inima cere.
Fac schimbari pe zi ce trece, incerc sa-mi schimb atitudinea fata de unii, incerc sa am mai multa incredere in mine, pentru ca doar pe mine ma am, incerc sa le detin pe toate.
Caracterul e al naibii de incurcat si ne-nteles pentru toti ce ma stiu, insa pentru cei ce idee nu au cine-s cred ca am cel mai simplu caracter.
Nervii ma calca pe nervi uneori, cind sunt nervoasa cel mai bine e sa ma lasi in pace.
Insa-si eu am partile mele negative, am neajunsurile mele, insa sunt cei ce ma iubesc asa, insa in general sunt un copil cu vise mari, sunt libera, nu am limite, sunt ceea ce simt eu sa fiu, si fac ceea ce simt ca trebuie.
.

Dreams

,

.

Niciodata n-am inteles, si  nu voi intelege firea omeneasca, gindurile sale exacte, actiunile, scopul lor, sentimentele, ce vise are, si cum le dobindeste. Mai bine zis, nu le implinesc, dar ramin doar vise, doar dorinte, nu le dau libertate, le tine inchis in el, le tine pentru el, ramin doar vise. Oamenii uita ce inseamna a visa, sau insasi visul, il cred ca e daca in mintea lor, e doar alor, ceea ce e si firesc, dar ceea ce vreau sa zic e ca gindim ca nu vom reusi sa le dobindim, sa le realizam, sa le vedem cu ochii proprii, nu doar cu gindul, sa incercam, pentru ca incercarea vina n-are, iar odata ce-ai incercat si ai gresit, nu inseamna ca trebuie sa lasi capul in jos, si sa renunti, pentru ca daca nu gresim la inceput, niciodata nu vom sti cum trebuie facut exact, niciodata nu vom stapini visele noastre, niciodata nu vom sti, care e finalul acelui vis, niciodata nu vom avea nimic, vom ramine doar cu vise, vom ramane cu o minte colorata, dar cu o viata alb-negru. O viata alb-negru o are doar un om pesimist, cel ce renunta sa creada, cel ce nu e singur pe el insasi, ne mai vorbind de cei cel inconjoara, insa o persoana cu o viata colorata, e acea persoana ce vede in orice lucru, cite o parte pozitiva, o persoana optimista, o persoana ce stie exact ce vrea de la viata, o persoana ce isi aranjeaza in cap exact ceea ce vrea, si incetu' cu incetu' incepe sa realizeze, cite ceva, cit de putin, incearca, depune efort, cade, apoi vrea sa renunte, dar nu poate, pentru ca stie, ca acest mic obstacol nu-i sta in cale, stie ca ii va reusi, stie ce face si cind face, stie pe cine sa aiba alaturi de el, stie de cine sa se fereasca, stie tot ce-i trebuie, pentru ca el are un scop, pentru ca el are un vis, pentru ca el il va obtine, pentru ca intr-un final nu va mai fi un vis, va fi realitatea, va fi realitatea lui, care si-a creato, care o vatrai, si la sigur nu va regreta.

Urmindu-ne visele, nu le urmam doar pe ele, ci si pe noi, gindul nostru, stim ce vrem exact. Mai rau de cei ce nu vad lumea cu  ochii care-o vad eu. Citind asta, va intrebati cum vad eu lumea. Pai cum, exact ca toti voi, doar ca mai pozitiva, mai plina de viata, numai zimbete, doar in ochi mei acel pozitiv si acel entuziazm de a merge mai departe, de afla cit mai mult, da a sti cine si cum priveste, vreau sa le stiu pe toate, vreau pe chipul fiecarui dintre voi sa vad un zimbet pe fata, vreau vedeti si voi la fel, vreau sa crete-ti in ziua de miine, sa nu o priviti ignoranti, vreau sa va captiveze, sa o asteptai, fireste ca e mai bine sa traiesti cu ziua de azi, sa o vezi pe ea ca si cum ar fi ultima, dar e de 3 ori mai bine sa crezi ca ziua de miine va fi ultima, pentru ca ziua de miine in fiecare zi o asteptam, si finalul tot miine va fi, insa care "miine" nu stim exact.
Hai sa fim mai optimisti, hai sa incercam sa dam drumul viselor sa devina realitate, sa  le urmarim cum se adeveresc, sa le privim dintr-o parte.
In fine, sunt doar vise, pina ce, insa pe viitor vor fi mult mai mult de atit, vor fi realitate, sa nu fie doar vise, sa fie ceva mai mult de atit. Nu spune nu viselor tale.
.

Trecut. Prezent. Viitor

Trecutul incepe  acolo unde ne este prezentul si de unde porneste viitorul.

Trecutul tot  odata e si prezent, e la fel si viitor, e ceva ce a fost, ce am trait, dar tot trecutul arata o actiune pe care vroiam s-o facem, si am facut-o. Tot ce tine de trecut, acolo ramine, nici prezentul, nici viitorul nu poate repeta tot ce a fost, a fost si atit, a ramas o amintire in interiorul nostru, un sentiment, o simpla traire de anostra. E trecut, asta inseamna ca a fost, si nu mai este, si nu va fi, poate va fi, dar nu in tocmai. Multi fug de trecut, asteata sa treaca de acea treapta, si sa urce cu una mai sus, dar odata ce urcam, nu stim ce ne asteapta, si fizic putem ridica una, dar moral - coborind 3. Trecutul e trecut, nimic mai mult, e doar o perioada a vietii noastre, nu schimbi nimic facind acum sau miine din ceea cea fost eri.
.

Prezentul e cel cel traim si-l savuram acum. Traim cu ne cere capul si inima, traim pe negindite, traim asa ca si cum ar fi ultima zi, traim cu ziua de azi, nu ne gindim la cea fost sau ce va fi, e acum, e tot ceea ce-ti trebuie, traiesti clipa care e acum. Iroseste-ti prezentul pe momente petrecute alaturi de cei dragi, facind nebunii, facind ceea ce vrei, pentru ca pe viitor sa-ti amintesti un trecut perfect, sa nu regreti.!
.

Viitorul e cel ce ne intriga, cel ce n pune pe ginduri de doua ori mai mult decit trecutul sau prezentul. Mereu ne gindim ce ne pregateste ziua de miine, mereu stam si avem dubii in viitorul nostru, insa pentru un viitor perfect e nevoie de ginduri pozitive in trecut, idei mortale in prezent.
.

Frinturi din ginduri

Uneori stau si ma gindesc, pur si simplu gindesc, nu conteaza la cine sau ce, nu conteaza pozitiv sau negativ, nu conteaza realitate or imaginatie, e un gind, sunt frinturi din ginduri, nu pot sta 2 secunde sa nu am ceva la care sa ma gindesc, iar cind imi vine o idee trasnet pe loc imi vine alt gind si mai si, si nu stiu pe care sa-l aleg,nu stiu dupa care sa ma conduc, chiar il uit, iar apoi incerc de nenumarate ori sa mi-l amintesc, sa-l traiesc, sa nu fie doar un gind.
Sunt doar frinturi din ginduri, atunci cind ma asez in fata calculatorului si incep a scrie.
Sunt doar frinturi din ginduri, atunci cind spun ceva, iar apoi altceva.
Sunt doar frinturi din ginduri, atunci cind vorbesc fara sa realizez ca ma abat de la tema.
Sunt doar frinturi din ginduri, atunci cind uit ce am vrut sa zic.
Sunt doar frinturi din ginduri, doar frinturi, nu ginduri intregi, pentru ca exprim ceea ce cred ca trebuie, pentru ca sa incep a-mi exprima un singur gind, spun multe, dar nu tot din ce am vrut sa zic. Toate astea sunt doar niste ginduri incurcate, poate au sens, poate nu, nu stiu, scriu ce-mi vine-n cap, scriu doar la ce-mi zboara mintea, dar nu scriu tot, partial, sa fie mai usor pentru mine, dar si pentru voi.
Sunt doar frinturi din ginduri, doar atit, nimic mai mult, ce scriu, ce am scris, ce voi scrie, scriu cu un scop : sa-mi vedeti gindurile cei ce cititi, sa vedeti cum gindesc eu in spatele unui monitor, sa vedeti ca nu sunt doar o fata care poate poza sau scrie comentarii, sa vedeti la ce-mi zboara gindul, sa vedeti punctul meu de vedere asupra unui subiect pe care-l iau.
Sunt doar frinturi din ginduri, atunci cind scriu, nu-mi pun in plan, nu fac schite, scriu in timp de 20-30 minute, scriu doar ce-mi trece in acel moment prin cap, iar apoi stau si ma gindesc ca s-ar putea de adaugat multe, dar fie, acelea au fost doar frinturi din ginduri.
Sunt doar frinturi din ginduri, acum cind scriu asta, cind scriu cuvint cu cuvint, imi vin asa in minte, iar eu le scriu, sa vad la final ce se va primi. 

Sunt doar niste ginduri incepute si ne finisate. Doar atit, nimic mai mult. Defapt sint ginduri intregi dar eu vad doar frinturile, doar ce stiu ca e principal, sunt doar frinturi din ginduri !
.

Femeie.

E ea, o faptura, un suflet, un trup, o minte, e una, una speciala, suntem noi femeile cele ce trebuiesc iubite, alintate, rasfatate, ingrjite, doar ca voi barbatii nu ne intelegeti, si incercati sa o faceti, dar uitati de principalul, uitati sa ne iubiti, uitati sa ne bagati in seama, uitati de noi, si va amintiti cind ne vedeti zimbind fara ajutorul vostru. E greu sa fii femeie dar e al naibii de frumos.
Femeie..interesant cuvint, si mai interesant inteles, defapt e mai interesant din faptul ca are 6 litere, dar ar trebui milioane pentru a intelege. Avem gusturi rafinate, suntem atente din toate punctele de vedere.
Ne place sa avem totul sub control.
Ne place sa fim in centrul atentiei.
Ne place sa ni se faca cadouri.
Ne place sa fim iubite.
Ne place sa mincam mult, dar nu ne place sa adaugam greutate.
Ne place sa ni se faca complimente, iar noi sa negam faptul.
Ne place sa fim mereu informate cu ce se petrece in jurul nostru.
Ne place sa fim crazy, iar apoi domnisoare.
Ne place sa auzim ceea ce vrem noi.
Ne place cind lumea-i decord cu noi.
Ne place sa fim rele.
Ne place sa plingem, de la nimic, pur si simplu.
Ne place de 10 ori mai mult sa zimbim.
Ne place enorm sa facem poze.
Ne place sa convingem lumea ca avem dreptate, chiar si daca nu e asa.
Ne place sa dam vina pe altcineva.
Ne place sa vorbim mult.
Ne place sa cadem, sa cadem in picioare.
Ne place sa facem cumparaturi, chiar daca nu mai avem loc in dulap.
Ne place sa avem mereu pe cineva in priajma.
Ne place sa petrecem timpul cu copilasi mici.
Ne place sa ucidem lumea din priviri.
Ne place sa ne machiem chiara daca si asa avem o fata curata si impecabila.
Ne place sa fim mereu pe primul loc.
Ne place sa vedem cind dusmanul plinge, iar prietenul ride.
Ne place sa dam intrebari idioate.
Ne place ca baietii straini sa ne admire.
Ne place sa vorbim aiurea.
Ne place sa le calcam pe nervi altora.
Ne place sa stralucim la intuneric.
Ne place la nebunie sa incaltam incaltaminte mortala, cu toate ca durerea e si mai mortala.
Ne place sa nu fim intelese.
Ne place sa ne simtim femei in orice situatii.
Ne place sa incercam lucruri noi.
Ne place cind lumea ne asculta.
Ne place sa fim libere.
Ne place sa innebunim pe toti.
Ne place sa ne simtim regine.
Ne place sa ne jucam cu focul, chiar daca stim c-o sa ne ardem.
Ne place sa vedem ca lumea ne considera unice, pentru ca sintem defapt.
Ne place sa iubim, sa iubim sincer, dar de cele mai multe ori urim in loc sa iubim.
Ne place sa umble baietii din urma noastra.
Ne place sa fim ceea ce suntem, sa fim femei.Astea sunt doar o parte din ceea ce iubim noi, asha ca baieti luati notite.
.

Femei sunt diferite, sunt mii, milioane, dar in suflet sunt femei.
Sunt egoiste.
Sunt pretenoase.
Sunt invidioase.
Sunt tandre.
Sunt minunate.
Sunt excelante.
Sunt iubiatoare.
Sunt mindre.
Sunt magnifice.
Sunt uimitoare.
Inidferent de cum sunt sunt femei, si merita sa fie iubita, respecatata, pentru ca ea e cea mai magnifica faptura de pe pamint, pentru ca e femeie, pentru ca asta suntem, pentru ca iubim sa fim ceea ce suntem. Suntem femei, si cu asta ne mindrim, pentru ca nimic nu-i mai frumos ca chipul unei femei zimbind, iar voi barbati, daca vreti sa vedeti tot ce-i mai frumos, aduceti-ne pe fata cite un mic zimbet, pentru ca il meritam suta la suta.
Cit de frumoasa n-ar fi femeia, barbatul o infrumuseteazu dublu.

Ei sunt acei fara care nu am fi existat noi, barbatii, scumpii, care ne iubesc chiar daca-i enervam la culme, chiar daca nu-i bagam in seama, chiar daca nu le scrim sau raspundem, sunt ei, si ne iubesc, si o fac frumos.

"Barbatii au descoperit focul, iar femeile au descoperit cum sa se joace cu el."
.

Colegi.

Colegi, prieteni, cei mai buni prieteni, dusmani, invidiosi, dar totusi colegi, scumpi si iubiti colegi. Ridem glumim, plingem, invingem, pierdem, suferim, cistigam (etc) le facum impreuna, de mici pici. Nu ne suportam, nu ne intelegem, dar la final ne iubim intre noi, pentru ca unul fara altul nu putem fi.  De micii copilasi suntem impreuna, de mici noi am fost clasa cu cele mai trasnite idei, cu multe zimbete pe buze, in toate primii, chiar daca uneori mai pierdeam, noi ne mindream cu noi. Imi aduc si acum aminte primult nostru an, prima data cind am pasit pe pragul clasei, cind am vazut scoala din interior, s cind iam vazut pe restul am stiut ca va fi ceva, am simtit o legatara intre noi, chiar daca pe parcurs au plecat si au venit.  Vazind chipurile ficarui dintre noi, vesele, pline de viata, am inceput sa-i iubesc, sa le fiu prietena, sa fim toti pentru unu, si unu pentru toti. Eram niste copii, cu vise mari, insa eram noi, eram un intreg.

Acum am crescut fizic, dar moral tot copii am ramas, aceleasi inimi visatoare, aceleasi priviri sclipitoare, acele zimbete colorate. Am crescut noi, a crescut prietenia, incredrea, si nebuniaa. Toti profesorii ne zic chestii de genu "sunteti cea mai nebuna clasa", nu neg faptul, dar asta e pentru ca suntem copii, si zimbim, si suntem veseli, si ne sustinem, si facem lucruri miraculoase impreuna. Suntem invidosi unul pe altu, ne numim, dar la final ne iubim, pentru ca suntem o familie. Impreuna, cu ei ma simt eu, in ei vad prieteni, cu ei am invatat sa iubesc si sa ma ridic atunci cind cad. Ne ajutam unul pe altu, suntem uniti, chiar daca nu pare, insa in interior avem ceva deosebit ce ne leaga, 8ani impreuna intr-o incapere, 8 ani doar de nebunie curata, dar si rezultate bune, si amintiri placute pentru noi.

Hahaha, privesc aceste mutrisoare, si zimbesc, dar lipsesc acele momente. Am fost bravi in toate, si suntem inca mai bravi. Azi a fost o zi extraordinara. Inceputa de la ora 7 cu scumpii mei, (unii doar :()...a fost ceva magic, senzatii de neredat, lumea pleca la servici si ne privea zimbind, pentru ca era amuzant, dar deosebit, ne simteam mindri, incepusem ziua cu nebunii, doar risete si iar risete, situ ca la asta sigur noi suntem primii. Afara noapte, insa a fost ceva, ceva bombastic, ceva ce toti care au vazut au comentat si le-au placut, pentru ca chiar a fost o idee originala sa mergem la scumpii prefesori si "sa traiti sa-nfloriti".

Am fost, suntem si vom fi copii. Nu-mi imginez ca mai sunt 2 ani si spunem adio unor altora, nu-mi imaginez sa fac studii fara ei, fara nebunia si veselia care-o simtim in timpul orelor, e ceva, nu stiu ce, dar e ceva in ei ce iubesc la nebunie. Imi sunt prieteni, care ma inteleg si care ma obliga sa zimbesc, si imi place enorm sa aud cuvintele "asa trist a fost fara tine" cind lipseam de la lectii. Suntem nebuni, in intreg sens al cuvintului, ridem de la nimic, avem cuvintele si expresiile care doar noi 22 le cunoastem, care stim insemnatata,  avem suflett copilaresc. Vreau sa le multumesc pentru simplu fapt ca exista, pentru aptul ca-mi sunt alaturi, ca ma iubesc asa cum sint, ca sunt asa cum sunt. Ii iubesc <3

Cuvinte.

Prin cuvinte mintea noastra prinde aripi, aripi care vor sa zboare cit mai sus si cit mai repede, si vroind asta nu realizeaza ce cuvinte spune. Toti spunem aceleasi cuvinte, asta e ceea ce ne face asemanatori, doar faptele ne pot deosebi, pentru ca una e a spune si una a face.
Sunt doar simple cuvinte, la care cind nu trebuie atragem atentie maxima si invers.

Cuvintele te fac fericit atunci cind vin de la persoana potrivita.
Cuvintele te fac trist atunci cind nu le asteptai.
Cuvintele ustura cind le auzi asa cum nu vreai.
Cuvintele iti provoaca diferite sentimente atunci cind le intelegi.
Cuvintele te schimba, nu conteaza cum, dar o fac.
Cuvintele iti permit sa spui ceea ce ar trebui defapt sa faci.
Cuvintele te alina, te fac sa te simti mai bine, dar doar pentru un moment.
Cuvintele "bune" fac ziua mai buna oricui.
Cuvintele "rele" o inratutatesc mult mai tare.
Cuvintele sunt zimbete.
Cuvintele mult mai des sunt lacrimi.
Cuvintele sunt doar niste cuvinte, nimic mai mult.
Rostim cuvinte fara a ne gindi "merita ?", pur si simplu le spune sa nu tacem. Doar ca nu deseori realizam ce am zis, stim doar ca am spus niste cuvinte, cuvinte care bucura urechile noastre dar ale asculatatorului le distruge. Uneori, doar uneori, poate niciodata nu gindim care-s cuvintele potrivite pentru acele situatii care au venit si sau dus din cauza lor, a cuvintelor, pentru ca si acea invidie, ura, dragoste, prietenie, bucurie, tristete, toate sunt produse de simple cuvinte. Cuvinte sunt un ∞, dar noi zilnic folosim si mai multe de atit, dar nici unul cu logica. Fireste ca cuvintele nu au nici o vina, vina o are acel care le rosteste pe negindite.
Cuvintele sunt toata averea noastra, pentru ca daca era sa fim muti, nu era sa avem cu ce sa ne laudam. In ziua de azi ne intrecem cine mai multe cuvinte cunoaste, nu conteaza ce cuvinte, imporatant sa fie.

Vrem noi oare sa patrundem in esenta cuvintelor auzite/pronuntate ?
In acele auzite, doar daca sunt despre noi, in rest nu avem treaba ce si cum, pur si simplu ne place sa vedem suferintele altora, insa de cele pronuntate nici macar nu stam la indoaiala sa ne gindim ce inteles au defapt acele prostii rostite de noi. Poti rani o persoana, a zdarima o cadiree, a da foc unei carti, a face tot ce ne trece noua prin cap, dar unica ce nu putem e sa scoatem un cuvint din inima sau creierul cuiva, ramine o pata care n-o stergi cu nimic.
Se spune "de 7 ori masoara si odata taie" la noi e "de 7 ori spune si gindeste dupa ce ai ranit". Cuvintele joaca un rol imporatnt in  viata noastra, de aceea merita studiate aprofundat.

Controleaza-ti gura si cuvintele ce ies din ea, pentru  ca odata iesite inapoi nu se intorc. Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante, cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere. Sunt doar cuvinte, dar fiecare le exprima si  intelege cum ii e lui comod.

In loc de ask.fm

De aceasta data nu voi posta nimic deosebit, dar shcimbat, fata de cum scriam pina acum, asta e altceva. ASK.FM <- pentru unii e ceva interesant, unde-ti deschizi sufletul, acolo unde ar trebui sa fii sincer, pentru ca intrebarile ce ti se adreseaza, sunt date cu un scop, la fel cum e si acest site. Desi la drept vorbind ma enerveaza la culme treaba cu "ANONIM", fara acest mic punct, acest site ar fi intradevar un succes. Nu inteleg rostul intrebarilor anonime, e si firesc ca acea persoana nu va raspunde, dar daca e ceva in folosul ei, sau ceva insulte cva de genu, desigur ca vrea sa se arate mare si raspunde, fara sa mai gindeasca raspunde. Da, nu spun, raspund si eu, pentru ca ustura unele cuvinte si nu poti tacea, dar in fata mea, in gindul meu acele cuvinte sunt 0, sunt niste anonimi care sunt sigura ca ma numesc al lor BFF.  Anonimii, prieteni, incetati va rog, ai ceva de zis nu te injosi si te ascunnde sub o bifa, doar spune ce ai de zis, ce-ti place si ce nu, si ma voi starui sa te inteleg, dar asa nu te pot ajuta cu nimic, pentru ca ascunzi in urma unei masti, o masca care ca la teatru imi fata imi zimbete doar pentru 2 zile, iar apoi o scoti, defapt nici nu resesti s-o scoti ca-ti pui alta.
De cele mai multe ori persoanele ajug sa scrie  cu anonim sa spuna ce-l deranjeaza, si se teme sa nu il vada lumea ce poate el defapt, cine e el.

"Pe ask.fm - anonimi;
 Pe odnoklassniki.ru - profiluri false;
 Pe mobil - #31# "

Cam asa stau lucrurile din pacate in ziua de azi, nu toti au acel  curaj sa zica, defapt nu mai spun nimic. Suntem inconjurati doar de ANONIMI si MASTI.

In postarea asta vreau sa raspund la inttrebarile de pe toate 3 profiluri ale mele de pe ask anonime, pentru ca sunt mult asemanatoare intre ele! TOP 10 :)

1. Citi prieteni cei mai buni ai?
#intrebare prosta, eu prieteni am putini, poate nu am, dar "cei mai buni" nu-i nici unul.
2. Te iubesc ♥♥♥
#Multumesc de sentiment anonim)
3.Cum ai facut ca esti asa de populara in sat/scoala/net etc.?
#Eu populara ? Terminati cu intrebarile de genu va rog, sunt sigura ca toti elevii din scoala mea nu ma cunosc, dar tot netu si satu
4.Cum ai facut asa ca toti vor sa comunice cu tine si sa fie intr-o companie cu tine?
#Nu am facut nimic, nu simt acest lucru "toti sa ma vrea in prajma lor", comunica cu mine atunci cind din o 100 de prieteni online sunt doar eu, sau cind au nevoie de ajutor, sau cind n-au cu cine esi.
5.Cum reusesti sa fii mereu pozitiva?
#Raspunsul il vezi dupa poza:

6. http://ask.fm/KatyaPopescu/answer/106885311124 doar stii ca nu-i drept, toti defapt nu te suporta..
#Dragule anonim, stiu asta fara sa-mi zici tu !
7. De ce te tii asa pafasnaia ?
#Pentru ca asa-mi place, si as vrea sa aud in fata, si voi daca credeti ca eu sint "pafasnaia", nu ma streseaza, pentru ca decit sa privesc eu la altii, mai bine ei sa priveasca la mine.
8.Nu-mi place deloc de tine, nu stiu ce au vazut altii
#Sincer nici mie, altii nu au vazut nimic, pentru ca altiinu sunt, toti au aceeasi parere.
9.Scrii asa leva pe blog, ca nii lehamite a citi.
#OK. am spus asta fata de multe persoane "nu postez pe blog ca sa se citeasca, sunt sigura ca-i numar pe degete pe cei ce-au citit macar o postare, fac asta ca-mi place sa-mi expun gindurile in scris decit oral, pare mult mai usor, sunt mai directa Daca tii lehamite nu citi draga, nimeni nu te obliga!
10. Te incalti pe incaltaminte foarte nalta de la anii estea.
#Vaaa rooog, nu-mi mai adresati intrebari referitoare la cum ma imbrac sau mai ales incaltamintea mea nalta, o port eu, ma dor pe mine picioarele, nu pe voi dar cum zice rusul "krasata trebuiet jartv" asa si eu, da cind ma descalt mor, dar defapt nu am mari dureri cind o port, e chiar comod, daca stii cum sa alegi. Treaba mea ce incaltaminte port, va rog am circa 30 intrebari referitoare la pantofii mei, mie imi plac,imi e comod, imi place si o voi face in continuare. + eu n-o port des, la scoala si la alte ocazii, dar sunt domnisoara si firect ca n-o sa port doar ghette.!

Aceastea au fost cele mai raspindite intrebari pe ask (aici le-am scris eu, pentru ca in realitate au 1001 de greseli de exprimare si ortografie, nici eu nu-s profesor dar macar putin ma mai gindesc cind scriu) sper ca daca citesti aici si-ti vezi intrebarea, sa te pui pe ginduri "face sa scrii asa prosti"?
Multumesc pentru atentie :)

Copilarie.

C-O-P-I-L-A-R-I-E. Aceste litere formeaza " Copilarie ", un cuvint scurt dupa structura dar imens dupa inteles. Acea perioada pe care-o savuram din plin, acele clipe traite cu adevarat, acele ginduri nebunesti, acele zimbete colorate, acele priviri pline de entuziazm, glasuri zglobii, tot ce-ti poti dori le ai atunci, in perioada copilariei. Desi unii nicioda nu inceteaza sa fie copii, mereu viseaza cu ochii deschisi, in exterior sunt oameni adulti, insa in suflet acel copil care-si permite orice, care stie ca totul ii este permis. 
E greu sa fii copil, dar e si mai greu sa fii adult. Deseori, mai mereu, toti copii isi doresc sa creasca, sa fie adulti, sa nu plece la scoala, sa nu asculte de nimeni, sa fie independent, sa fie liber, dar odata cu virsta realizam, inteleg, regretam...Ne este dor si de acea scoala, si de acele pedepse, si de tot ce ne oferea copilaria. 
Multi, chiar multi, incepind cu virsta de 13 ani (poate chiar 12) incep sa se creada maturi, incep sa creada asta cit moral, atit si fizic. Un copil e un inger ale carui aripi se micsoreaza pe masura pe ce-i cresc picioarele.Pe masura ce crestem vrem mai mult si mai mult, iar cind ajungem la virsta dorita de cind eram copii, chiar realizam ca ne e dor de anii copilariei.
                             

Ce inseamna copilaria? - Nu cred ca are o definitie, stiu doar ca e unul din cele mai frumoase lucruri pe care ni-l ofera viata, e ceva ce fiecare avem, dar nu pretuim la momentul potrivit. Ca de obicei incep sa pretuim lucrurile dupa ce la pierdem.  Sufletul unui copil cere si cere, ne stiind ce-l asteapta pe viitor si odata si odata ajungind acolo inca mai mult cere sa se intoarca innapoi, insa cale de intoarcere nu-i. Tot copilaria ne permite sa facem acele lucruri care vrem sa le face cu adevarat, tot atunci sintem precisi de ceea ce vrem sa facem, tot atunci sintem sinceri, cit cu cei din jur, atit si cu noi insine.

Ce ne poate oferi copilaria? - Foarte simplu de raspuns : tot ce ne dorim, poate chiar mai mult.
Cea mai mare problema a omeniirii, a faptului ca pierdem anii cei mai importanti din viata noastra, cea care ne face sa renuntam la multe, cea cu care viata noastra se imbunatateste, dar defapt e eroare, o greutate pentru fiecare, va intrebati care e.? Foarte simplu -INTERNETUL- cel ce ne tine departe de lumea vie, cel ce ne tine cu ochii doar pe crane, cel ce nu ne permitem sa vedem ce se intimpla imprejurul nostru, cel ce nu ne mai ofera sansa sa iesim noptile afara pina tirziu, sa ne jucam jocurile copileriei, nici chiar timp sa mincam nu avem, iar daca luam ceva sa mincam, tot evnim in fata calculatorului sa facem asta. Sa fim realisti copilaria fara internet era mult mai buna, chiar daca trebuia sa gindim singuri pentru temel de acasa, chiar daca nu stiam cum sa traducem un cuvint exact fara a ne consulta gu google.translate, insa acum nici temele nu le mai facem, sintem prea ocupati, si nu realizam cu copilaria noastra trece, defapt observam dar nu incercam sa schimbam nimic in legatura cu asta.

Copilaria e acea perioada din viata noastra cind totul e permis.
Copilaria e acel sentiment pe care-l simti la orice virsta.
Copilaria e acel gind care te duce la prieteni in primul rind.
Copilaria e acea impresie pozitiva care-ti vine deodata in minte.
Copilaria e acele actiuni pe care le facem pe negindite, si la final zimbim.
Copilaria e acel moment cind intr-adevar te simti un om liber.

As vrea sa zic ca copilarie este totul, absolut tot ce-si poate dori oricine, e ceva c simtim, cind ai o energie in tine, cind alegi toata ziulica si seara te striga acasa, si tu tot n-ai obosit, acel sentiment cind ti se pare ca poti face orice, si da, pentru ca esti  COPIL, esti un om micuts cu vise mari, iar pe masura ce cresti, incetezi sa mai crezi. Chiar daca ao 15 ani, nu te considera mare adult, pentru ca nu esti, doar ti se pare. De multe ori spun asta, si nu mie deloc rusine "sunt un copil" pentru ca asta sunt defapt, nu gindesc cind facm gindesc dupa, ceea ce e si firesc pentru un copil obisnuit. Fii mindru ca esti inca copil, pentru ca odata si odata copilaria va pleca, iar tu vei implora sa se intoarca, vei ramine cu ea doar in gind si suflel.
Fii copil in ginduri/actiuni/fapte/sentimente/emotii/replici, nu te starui sa fii mare, pentru ca maturii sint in stare sa dea orice doar sa se intoarca macar pe un minut, pentru ca intr-adevar copilarie nu are valoare in fata copiilor, ins in fata celor ce-i duc dorul e cel mai de pret lucru.
Fii copil si savureaza asta cit inca poti.!

Sunt cineva.©

De cele mai multe ori, mai mereu incep a spune ceva despre mine, insa termin tot a spune ceva despre voi, despre viata fiecarui. Fac asta pentru ca mie mult mai usor sa vorbesc de cineva, sa-i dau sfaturi, sa-l ajut,  sa-l inteleg, e mult mai greu de cit pare sa fac aceste lucruri si pentru mine, uneori vreau sa ma ajut, sa ma inteleg, sa stiu, si defapt nu mai stiu nimic, nu pot face nimic pentru mine. Stiu ca pot, pot mai mult de atit, dar nu, prefer sa tac si sa merg inainte. Pentru multi, eu le sunt cea mai buna prietena, defapt nici nu le stiu numele de familie, iar ei nici nu stiu pe ce data e ziua mea, multora le pasa de mine, dar isi amintesc atunci cind trebuie sa-mi pese mie de ei. Oamenii ma asculta, pentru ca vorbesc prea mult, si nu stiu sa tac, insa ei asculta doar ce au nevoie, adica nu ma asculta deloc. Nu pot spune multe, pentru ca cind ajung la tema "autocaracterizare" ma stopez, ramin muta, schimb tema, sau vad doar negativ in mine.

Am moment in viata cind vreau, vreau cu adevarat.
Vreau sa fiu mai singura pe mine;
Vreau sa fiu putin mai modesta;
Vreau sa arat lumii ce pot;
Vreau ca lumea sa ma vada asa cum sunt deapt;
Vreau sa fiu mai optimista in legatura cu  "autocaracterizare";
Vreau sa recunosc, cind  am dreptate si cind nu;
Vreau ca toti din jurul meu, sa ma vada asa cum sint;
Vreau ca lumea sa fie sincere cu mine;
Vreau sa stiu cu adevarat ce cred toti dsepre mine;
Vreau sa fac ca imposibilul sa fie posibil;
Vreau sa fiu putin mai dura/severa;
Vreau sa nu fiu chiar atit de moale, si sa fac fata lucrurilor;
Vreau sa fiu EU, adevarata eu.

Imi plac multe lucruri, unul dintre ele e viata, o iubesc chiar, insa eu un stiu cum sa iau tot ce-i mai bun din ea, sa accept ce-mi ofera, sa o pot controla, sa simt ca e viata mea, nu a altcuiva.

Pot fi eu, insa de mai multe ori prefer sa fiu cea pe care voi o vreti, http://ask.fm/KatyaPopescu/answer/106885311124 <- toti ma iubesc, toti ma considera a fi cea mai pozitiva persoana. Nu dragii mei, nu sunt cea mai cea, nu voi fi, nu am fost, poate in fata voastra asa sunt..insa in fata mea, eu sint doar cineva, cineva care pe viitor, poate ma voi vedea si eu  "cea mia cea".

Intr-un final sunt cineva, cineva care inca nu e singur, care stie ce vrea, dar nu poate, defapt poate obtine aceste lucruri dar nu stiu ce exact ma opreste. Nu stiu de ce am impresia ca odata si odata toti vor vedea cum sint eu adevarata, si nu cred ca vor ramine alaturi de mine, insa nu ma deranjeaza faptul, pentru ca ramin cei ce tin la mine cu adevarat, si stiu ca-i pot numara pe degete, cei ce intr-adevar mau cunoscut, sau intors, m-am bucurat chiar, pentru ca stiam ce  "prieteni" erau.



P.S. Odata si odata acel cineva din interiorul meu, va iesi la suprafata, si veti vedea adevarata mea fata, pentru ca indiferent de orice : Sunt cineva.!