Mereu am avut o atitudine foarte serioasa fata de unele lucruri, mai putin in perioada actuala. Mereu am fost calma (ceea ce va vine greu sa credeti), insa asa este. Nu stiu , defapt nici nu vreau sa stiu ce-s cu schimbarile care au avut loc, am inceput sa activez fara sa gindesc, sa uit ce-i mai important, si sa-mi aduc aminte de cele mai marunte lucruri, atrag mai multa atentie celor ce nu merita, si uit complet de cei ce cu adevarat au o atitudine foarte seioasa fata de mine, cei care ma inteleg indiferent de orice, toate schimbarile acestea au o viteza care n-o pot stopa, care e imposibil s-o controlez, defapt la drept vorbind nici nu vreau. Ma ratacesc printre ginduri, nu stiu ce vreau si ce nu mai vreau, nu stiu cum sa incep si cum sa termin, nu stiu cind sa zimbesc din suflet si cind sa vars o lacrima curata, nu stiu cind sa accelerez si cind sa ma opresc, nu stiu, dar nici nu pre imi dau staruinta sa inteleg ce vreau si ce nu vreau. Stiu ca vreau sa traiesc si sa dau viteza la maxim, sa uit de toate, sa dau friu liber emotilor, sa fiu libera, sa am vise, sa maresc viteza sa ajung mai repede la ele, cit de repede posibil, fara sa ma intorc, fara a micsora viteza. Scazind aceasta viteza scade si interesul meu fata de ceea ce vreu, si ma stopez fara sa vreau, fara la gindesc. Nu...nu ma veti intelege, nici eu chiar nu inteleg, nu mai inteleg nimic, ce vreau-ce nu vreau..Stiu doar un singur lucru "vreau sa accelerez, sa merg inainte, cu o viteza mult mai mare fata de cum e acum..."
De ce anume "viteza", de ce nu altceva..?
Pentru ca asa am fost eu din tot'deauna. Am vrut sa ma evedentiez, sa atrag atentie, si simt ca prin asta ma fac deosebita... Mereu m-am considerat a fi doar EU, indiferent pe cine am alaturi, pe cine ascult si pe cine ignor, indiferent de obstacolele avute, indiferent de orice..eram doar eu si atit...nimic mai mult, pentru ca nu am nevoie, imi ajunge..pentru ca din propria experienta, nu conteaza cit de apropiata iti e o persoana, ea iti e la fel unul din dusmanii tai, sa ca tine minte: Cind cazi, nu astepta pe cineva pentru a te ridica, ridica-te singur, pentru ca in acel moment nu valorezi nimic pentru nimeni, insa fii sigur ca va veni si rindul tau..!
Nu ma pling, sint si eu una din persoanele la care totul e invers, in special "prieteni dusmanosi, dusmani prietenosi"...intelegeti asta cum vreti..
Viteza - e unicul lucru care ma relaxeaza, care-mi da motive sa fiu fericita, sa ma evedentiez, sa fiu libera, sa gindesc limpede, sa am vise, sa le realizez, sa am idei, sa fiu ceea ce sunt. Imi da energie, imi da senzatia ca sunt eu si drumul care e n fata mea..si acum nu ma refer la viteza interioara..ci la cea reala, la cea lla care va zburat gindul cind ati vazut titlul "Viteza"...Nu cred ca cineva sa asteptat ca incep cu viteaza cea ce imi coordoneaza viata, toti, in special eu am crezut ca voi incepe cu viteza cea care-ti da o adrenalina si o dipozitie mortalaa...! insa asa sau asezat lucrurile ca am expus cu totul altceva. Nu cred ca intelegeti cum e atunci cind viteza e la maxim, cind imaginili din jurul nostru trec de parca nici n-au fost, sa vezi doar sageata cum se ridica de la 80-90-100-150 (da drept vorbind, mai mult de atit nu am incercat, insa asta va fi sigur :D) e ceva care nu se exprima cu cuvintele, e ceva deosebit, sincer sa spun nu gasesc cuvinte potrivite sa expun ceea ce am in gind acum. Varaaa, mai ales, cind e cald si bine, iar apoi cind iti i`ai o viteza, ca nu realizezi ce cnsecinte poate avea, simti doar vintul cum zboara, simti cum ustura fata de vintul ce-ti sufla in fata, cind incepi sa tremuri ca-ti este frig, dar continui sa ridici viteza, pentru ca e ceva ce nu pot explica, ceva ce nu cred ca poate explica nimeni..! E cevaaa, ce multi inteleg, dar si mai multi idee nu au de ce scris eu acum. Cine intelege stie cum ma simt eu atunci, in acel moment cind trebuie sa cobor viteza, insa nu pot, pur si simplu nu pot, din contra vreau mai mult si mai mult. De cele mai multe ori sunt consecinte, poate chiar foarte mari, eu nu am apucat sa trec prin acestea chiar daca nu stiu cind sa ma opresc, nici nu vreau sa stiu ce-i asta..!
Sunt eu, cea care hotaraste cu ce viteza sa merg prin viata, eu aleg, eu fac, eu cred, si eu savurez toate bunurile vietii din plin, iar cel mai mare bun al vietii mele e VITEZAAAAA.♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu