Pe malul marii...

Pasi usori zburind prin nisipul fierbinte, gindurile plecate undeva departe, atita calm si armonie in jur, e pe malul marii, e acolo unde te regasesti, acolo unde sufletul pleaca cind vrea sa fie unul singur. O racoare a valurilor, o bataie de vint cit de lina, atit si zguduitoare, iti inchide ochii fara sa vrei, te inchide, si-ti place, iti place sa auzi linistea ce-ti urla-n urechi, iti place sa vezi doar nisip, apa  si reflectia ta acolo. Si petreci ore-n sir, fara sa te clintesti din loc, fara sa-ti mai simti respiratia, fara a gindi, esti tu si marea. Si dintr-un moment, totul seaca, nisipul iti fuge de sub picioare, apa se evapora, se transforma in nori, incepe ploaia, incepe sa-ti placa sa simti mai mult ploaia in cap decit apa pe picioare, incepi sa-ti aduni gindurile, incepi sa vezi cu ochii inchisi ceea ce altii nu zaresc nici cu lupa.
Ploaia din ce in ce mai puternica, valurile revin, si par din ce in ce mai mari, devine o furtuna, incepe un uragan ce-ti ia cu el toate emotiile, sentimentele, gindurile, trecutul, si incet cite incet, ia cite-o bucata din tine, iar tu privesti si admiri, pentru ca asteptai demult acele valuri in care sa te scufunzi, acea ploaie in care sa da-i friu emtiilor, si acel uragan care-ti va lua totul si le va duce undeva departe, dincolo de orizont, in cel mai adinc colt al marii, acolo de unde nu vor avea cale de scapare. Dupa atita durere,  dupa atita ploaie, vezi citeva raze de soare, insa te intorci, pentru ca acolo unde e soare, e lume, e galagie, e nebunie, desi iubesti nebunia, ai inteles ca iubesti mai mult sa stai singura pe malul marii. Si vrei, sa simti si tu pe cineva in jurul tau, vrei sa privesti lumea cu ochii deschisi,vrei sa fii una ca toti ceilalti, insa stind acolo auzintu-ti gindurile, vazindu-le cum creeaza un intreg tzunami, realizezi ca-ti place mai mult acest tip de zgomot, decit zgomotul ce-l auzi provocat chiarsi de cele mai apropiate persoane. Te simti mai bine pe valul marii, te simti mai bine in ploaie, de simti mai liber decit un uragan ce distruge tot in calea lui, te simti tu acel uragan, pe care toti il evita, de care toti se tem. Ploaie continua, valurile cresc, tu esti mai fericit, de fericirea ta, nu a altora, te simti din ce in ce mai bine, datorita uraganului, ce ti-a luat tot ce te framinta, pina si cele mai urite amintiri, le dai uitarii, le dai in vint, sa zboare, sa plece, sa ramii, cum era la inceput, singura pe malul marii.
Dupa o seceta cumplitade ginduri si trairi, revine apa, revii cu picioarele pe pamint, revii la normal. Desi inca mai vrei sa ploaie, inca mai vrei sa vine un tzunami imens, inca mai astepti, inca mai speri, inca mai vrei, inca vrei ca totul sa aiba gust de distrugere, sa aiba miros de razbunare, si dorinta de liniste urlatoare.
Vreau pe malul marii, vreau sa simt acea izolare de voi toti, vreau undeva departe, dicolo de orizont, doar eu, valurile, ploaia si uragane. Vreau acolo unde sint doar eu si linia orizontului. Acolo ma regasesc, acolo am acea libertate de care am nevoie, acolo pe malul marii.♥