Paote, am si eu limitele mele, insa odata ce ajung la ele, intorc ceva, si fac drumul in fata infinit. Viata cu limite, e ca si cum ai trai pe placul tuturor, dar nu pe placul tau, le-ai face tuturor o favoare, si tie nu, desi pina acum am avut aceste limite, de azi, uit de limite, uit de voi, uit de toti, si ma am pe mine, si merg, fara sa opresc.
Nu am limite in ginduri.
Nu am limite in fantezie.
Nu am limite in cuvinte.
Nu am limite in viteza.
Nu am limite in dragoste.
Nu am limite in ura.
Nu am limite in emotii.
Nu am limite in vise.
Nu am limite in sentimente.
Nu am limite in dorinte.
Nu am limite in distractie.
Nu am limite in optimizm.
Nu am limite in nimic.
Nu am limite sa fiu euu.
Nimic nu ma incurca sa nu am acele limite, si chiar daca o va face, e temporar, limitele sint infinete, limita mea, sunt eu, iar eu nu am limite. Uneori cred ca e timpul sa ma mai opresc putin, insa ceva imi arata ca nu trebuie sa ma las, sunt sigura, ca daca ma voi opri, va fi destul de greu sa continui, si prefer sa continui la nesfirsit, pentru ca KP nu are limiteeee..)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu